Nu vă lăsați înșelați - Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu

Postat Mar 01, 2012 de Dejan Andov În interior Tatăl și Fiul Accesări: 480

 

 

Astăzi, în mijlocul bisericii lui Dumnezeu, există o mare confuzie referitor la identitatea Mântuitorului nostru, Isus Hristos. Membrii bisericii sunt dezbinați în acest punct vital care reprezinta temelia bisericii lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos este piatra unghiulară a bisericii și de înțelegerea corecta a identității Sale depinde stabilitatea întregii structuri (vezi 1 Cor. 3: 11).  
În timpul vieții sorei White, biserica avea o poziție clar definită referitor la identitatea Mântuitorului nostru, dar această poziție este socotită astăzi ca fiind o eroare de către teologii bisericii. Ceea ce mă deranjează în mod deosebit este faptul că înțelegerea pionierilor este în cea mai mare parte prezentată incorect şi se arunca un dispreț la adresa acestor oameni credincioși.  
În câteva cuvinte, înțelegerea pionierilor a fost ca Isus este un Fiu literal al lui Dumnezeu, născut de către Tatăl în veșnicie, un Fiu care a moștenit natura și toate atributele divine ale Tatălui Său. Din acest motiv, pe bună dreptate, El este numit Dumnezeu.  
Această înțelegere, așa cum am zis, este respinsa de biserica actuală și este numita erezie pentru că, așa cum spun teologii bisericii, susține ca Isus este o Ființă creată și ca urmare, nu este pe deplin divin.
Aș vrea prin câteva citate clare să arat că această acuzație,  şi anume că pionierii noștri ar fi crezut ca Isus este o Ființă creată și prin urmare, ar fi respins divininitatea Sa, este falsă și necinstită. Astfel,  acești oamenii credincioși prin care Dumnezeu a zidit biserica Sa, sunt făcuți eretici.
Vom începe cu un citat din anul 1883. La adresa redacției revistei oficiale a bisericii „Review and Herald” a sosit o scrisoare cu o întrebare pusa de o persoana, cel mai probabil, ne-adventista. Întrebarea a fost următoarea:

  • „Puteţi, vă rog, să-mi faceţi o favoare arătându-mi versetele care spun clar că Isus este o fiinţă creată?”

Această întrebare, cu siguranță, a fost pusă de o persoana care, asemenea teologilor bisericii de astăzi, nu facea o deosebire între a fi creat și a fi născut. Pentru cei mai mulți, cele  două noţiuni sunt identice. Totuși, să vedem care a fost răspunsul bisericii la această întrebare:

  • „Răspuns: Sunteţi greşit în presupunerea că AZŞ învaţă că Hristos a fost vreodată creat. Ei cred opusul, că El a fost “născut” din Tatăl şi că pe bună dreptate poate fi numit Dumnezeu şi să primească închinare. Ei tot aşa cred că lumile şi tot ce există au fost create de Hristos în unire cu Tatăl. Ei cred că undeva în veşniciile trecute a fost un moment în care Isus a venit la existenţă. Ei cred că a fost necesar ca Dumnezeu să-L fi anticipat pe Hristos în Fiinţa Sa, astfel încât Hristos să poată fi născut din El şi să aibă relaţia de Fiu faţă de El.” (Review and Herald, 17 Aprilie, 1883)

În acest răspuns ne este aratat în mod clar felul de gândire al pionierilor noștri. Ei faceau o diferență clară între a fi creat și a fi născut. A fi creat, pentru ei, însemna a fi făcut de cineva cu o materie creată, care nu face parte din cel care creaza. În acest fel, Adam a fost creat din țarâna pământului în timp ce îngerii au fost creați din ceva care, de asemenea, nu facea parte din Creator.  
Spre deosebire de a fi creat, a fi născut, în concepția pionierilor, însemna a fi născut din substanța celui care naște. Prin aceasta Cel care este născut împărtășește aceiași natura și atribute cu cel care naște. În felul acesta, Isus Hristos este singura Ființa din tot universul care a fost născută din Dumnezeu și care este Dumnezeu (divin) în natura Sa pentru că a moștenit divinitatea Tatălui Său.
Această concepție a fost susținuta și înainte de anul 1883. De exemplu, în 1867, D.M. Canright a scris următorul:

  •  „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu născut...”. Conform acestui verset, Isus Hristos este născut de Dumnezeu într-un sens în care nici o altă fiinţă nu este; altfel El nu ar fi putut să fie singurul Său Fiu născut. Îngerii sunt numiţi fii ai lui Dumnezeu la fel şi cei neprihăniţi; dar Hristos este Fiul Lui într-un sens mult mai înalt; într-o relaţie mult mai apropiata decât ceilalţi. Dumnezeu a făcut oamenii şi îngerii din materie care a fost creată. El este sursa existenţei lor, Creatorul lor şi de aceea Tatăl lor. Dar Isus Hristos a fost născut din substanţa proprie a Tatălui. El nu a fost creat din materie aşa cum au fost creaţi îngerii şi celealte creaturi. El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu (Evrei 1, 1-8)” (Review abd Herald, 18 Iunie, 1867).  

Aici vedem același concept și o confirmare a diferenței între a fi născut și a fi creat.  
Următorul citat este scris de Uriah Smith în anul 1882; și el da o mărturie pentru unitatea care a existat în biserica din timpul pionierilor. Acest citat este de o importanța deosebită pentru că, astăzi, Uriah Smith este acuzat de către mulţi că a susținut ideea ca Isus este o ființă creată. Într-un sens, acest lucru este adevărat. Uriah Smith într-adevăr, în primii săi ani de credință, a susținut ca Isus este o ființa creată, dar ceea ce unii opozanți ai lui nu spun, este faptul că el, probabil sfătuindu-se cu frații săi, și-a schimbat repede poziția și s-a unit cu restul bisericii, afirmând cu putere nășterea literală a lui Isus. În anul 1882 el a scris:

  • „Scripturile nu vorbesc nicăieri despre Hristos ca fiind o fiinţă creată, dar mărturisesc în mod clar că El era născut din Tatăl... Dar în timp ce, ca Fiu, nu deţine o veşnicie a existenţei trecute împreună cu Tatăl, începutul existenţei Sale, ca născut al Tatălui, a fost înainte de întreaga lucrare de creaţie, în legătură cu care El este punctul creator de întâlnire cu Dumnezeu.” (Daniel și Apocalipsa, 430, 1882)

Fratele Smith a susținut această învățătură și în anii următori până la moartea sa. Şaisprezece  ani mai târziu, în anul 1898, el a confirmat din nou credința sa care, așa cum vedem, era în acord cu a fraților lui:

  • „Numai Dumnezeu este fără de început. În cea mai timpurie epocă când a putut exista un început- o perioadă atât de îndepărtată încât pentru minţile finite este practic veşnică - a apărut Cuvântul. „La început a fost Cuvântul, şi Cuvântul a fost cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” Ioan 1:1. Acest Cuvânt necreat a fost Fiinţa care, la împlinirea vremii S-a făcut trup şi a locuit printre noi. Începutul Său nu a fost asemenea nici unei alte fiinţe din Univers. Este descoperită în expresiile pline de mister: „singurul Său (al lui Dumnezeu) Fiu născut” (Ioan 3:16; 1 Ioan 4:9), „singurul născut din Tatăl” (Ioan 1:14) şi „Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu.” (Ioan 8:42). Se pare astfel că, printr-un proces sau impuls divin, nu prin creaţie, cunoscut numai de Omniscienţă şi posibil numai pentru Omnipotenţă, Fiul lui Dumnezeu a apărut.” (Privind la Isus, pag. 10)

Acest concept a fost susținut de asemenea și de către cei doi soli pe care Dumnezeu i-a ridicat în anul 1888 și prin care a trimis bisericii Sale „cea mai prețioasă solie” a neprihanirii lui Isus. Înțelegerea lor despre persoana lui Isus este de asemenea de o importanță deosebită având în vedere faptul că solia lor, după cuvintele sorei White, a fost solia marii strigări. Spre deosebire de mulți care susțin  astăzi că Jones și Waggoner au fost greșiți în înțelegerea lor cu privire la persoana lui Isus, serva Domnului a afirmat că în solia lor, „plinatatea Dumnezeirii în Isus Hristos a fost prezentată între noi cu frumusețe și farmec, ca să îi încânte pe toți cei care nu au inima închisa de prejudecăți.” (1888 Materiale. 673). Acest lucru, de a prezenta plinătatea Dumnezeirii în Isus Hristos, ar fi fost imposibil de realizat dacă solia lor ar fi fost eronată în ce priveşte identitatea și divinitatea Mântuitorului nostru.
Alonso Jones, în 1887, la un an înainte de sesiunea CG din Minneapolis, a scris următoarele:

  • „Ei bine, într-adevăr Pavel a putut să spună despre El că „Fiind făcut (engl) cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.  Căci, căruia dintre îngeri a zis El vreodată: „Tu eşti Fiul Meu; astăzi Te-am născut”? Şi iarăşi: „Eu Îi voi fi Tată, şi El Îmi va fi Fiu”? Evrei 1:4, 5. Nici unuia dintre îngeri Tatăl nu i-a spus acest lucru  deoarece nici unul dintre îngeri n-a fost născut din Tatăl, toți au fost creați de Hristos, pentru că am citit că fie „scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri” toate au fost făcute prin El şi fără El n-a fost făcut nimic din câte au fost făcute(sau din toate câte sunt). În timp ce Fiul Însuşi a fost în mod direct născut din Tatăl, şi astfel este numit singurul Lui Fiu născut, spunând: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. De aceea „când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: „Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine” („Semnele timpului”, 7 iulie 1887)

Din nou avem aceiași înțelegere și în dreptul lui A.T. Jones. Isus nu este o Ființă creată ci este născut din Dumnezeu.
E.J. Waggoner, cel de-al doilea sol, la numai câteva luni după sesiuniea Conferinței Generale din Minneapolis, a scris o carticică care, după recunoașterea lui LeRoy Froom în cartea „Mișcarea destinului”, a fost o expunere detaliată a subiectelor pe care Waggoner le-a prezentat la Minneapolis. În această carte, la pag. 12, Waggoner a scris:

  • „Îngerii sunt fii ai lui Dumnezeu, aşa cum era şi Adam (Iov 38:7; Luca 3:38) prin creaţiune. Creştinii sunt fii ai  lui Dumnezeu prin înfiere (Romani 8:14,15), dar Hristos este Fiul lui Dumnezeu prin naştere” („Hristos și neprihănirea Sa”, pag:12)

Din nou același concept. Isus nu este Fiul lui Dumnezeu prin creație, ci prin naștere. Acum, acest citat este de o importanță deosebită petru noi deoarece reprezintă o dovadă a faptului că profetul Domnului, sora White, nu avea o înțelegere diferită de restul pionierilor cu privire la acest subiect, cum deseori susțin teologii bisericii de astăzi. Cinci ani după ce Waggoner a scris aceste cuvinte, sora White a publicat un articol în revista „Semnele timpului” în care a aparut și următoarea afirmație:

  • “O jertfă desăvârşită a fost făcută; pentru că‚ atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu născut’ – nu un fiu prin creaţie, aşa cum au fost îngerii, nici un fiu prin adopţie, aşa cum este păcătosul iertat, ci un Fiu născut după imaginea exactă a persoanei Tatălui, în toată strălucirea maiestăţii şi slavei Sale, Unul egal cu Dumnezeu în autoritate, demnitate şi desăvârşire divină. În El locuia trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.” (Semnele Timpului, 30 mai 1895)

Observați, cuvintele sorei White sunt aproape identice cu cele ale lui Waggoner. Ea, asemenea lui Waggoner, afirma ca Isus nu este un Fiu al lui Dumnezeu prin creație, ceea ce înseamna ca nu este o ființă creată. De asemenea, El nu este nici un Fiu prin adopție, ceea ce înseamna că nu joacă rolul unui fiu (un concept foarte popular printre AZȘ astăzi), ci este un „Fiu născut după imaginea exactă a persoanei Tatălui”. Această afirmație confirmă în mod categoric faptul că Spiritul Profetic a susținut credința bisericii din această perioadă. În toate scrierile ei, sora White nu vorbește niciodată despre filiația lui Isus că fiind o metafora, alegorie sau un rol asumat în cadrul planului de mântuire cum se susține astăzi.
Câteva luni mai târziu, ea a scris un alt articol, care de data aceasta a fost publicat în „Review and Herald”, o altă publicație oficială a biserici, în care găsim următoarea afirmație deosebit de interesanta:

  • „Tatăl veşnic, Cel neschimbător, L-a dat pe singurul Său Fiu născut, L-a rupt de la sânul Său pe Cel care a fost făcut după imaginea exactă a persoanei Sale, şi L-a trimis jos pe pământ pentru a descoperi cât de mult a iubit El omenirea.” (Review and Herald, 9 iulie 1895)

Observați ca aici ea spune ca Isus a fost „făcut după imaginea exactă a persoanei” lui Dumnezeu în timp ce în citatul anterior a spus că El a fost „născut după imaginea exactă a persoanei Tatălui”. Amândoua expresii, „făcut” și „născut”, vorbesc despre ceva ce s-a întâmplat în zilele veșniciei, dar ea afirma în mod categoric ca acest „ceva” nu a fost o lucrare de creație. Este adevărat ca pentru unii folosirea cuvântului „făcut” poate sugera ca Spiritul Profetic spune ca Isus a fost creat dar să nu uităm ca pentru a stabili un adevăr avem nevoie de toate dovezile existente. Însuși sora White ne-a dat cheia pentru înțelegerea scrierilor ei:

  • „Marturiile însusi vor fi cheia care va explică soliile care sunt date, așa cum un verset este explicat prin alt verset.” (Mărturii selectate, vol. 1, 42)

Urmând această cheie și comparând cele două citate putem concluziona în mod clar ca sora White nu a folosit cuvântul „făcut” în sensul de „creat”. Cu alte cuvinte, Isus Hristos a fost făcut după imaginea exactă a persoanei Tatălui prin procesul nașterii, al ieșirii din ființa Lui, prin care a moștenit toată plinătatea naturii divine pe care o are Tatăl Său. Spre deosebire de Fiul, îngerii și oamenii au fost făcuți printr-un alt proces numit creare și anume, au fost creați de Dumnezeu dintr-o materie care nu făcea parte din Dumnezeu, ci a fost creată. Aceasta a fost și diferența între Isus și Lucifer şi motivul pentru care numai Isus avea dreptul să participe la sfaturile lui Dumnezeu iar Lucifer nu. Avea acest drept pentru că avea natura lui Dumnezeu.
Au avut pionierii noștri dreptate? A fost înțelegerea lor corectă? Așa cum am văzut din ultimele două citate, înțelegerea lor a fost susținută de mărturiile Spiritului Profetic. A spune că pionierii au fost greșiți înseamna a spune că Ellen White a fost greșită. Din pacate, exact acest lucru spun teologii bisericii de astăzi și anume ca pionierii au fost într-o mare eroare și de aceea a fost nevoie de o corectare a poziției lor.
De exemplu, în revista „Review and Herald” din anul 1994, redactorul revistei, William Johnson, a afirmat clar că, pentru biserica de astăzi, înțelegerea pionierilor a fost una „falsă”:

  • „Adventiştii s-au schimbat de-a lungul anilor sub impactul ‚adevărului prezent.’ Cea mai surprinzătoare este învăţătura referitoare la Isus Hristos, Mântuitorul şi Domnul nostru. Mulţi dintre pionieri, inclusiv James White, J. N. Andrews, Uriah Smith şi J. N. Waggoner, au avut un punct de vedere arian sau semi arian – care spune că Fiul, la un anumit timp înainte de crearea lumii a fost născut din Tatăl. Numai treptat această doctrină falsă a făcut loc adevărului biblic...” (Review and Herald, 6 ianuarie 1994)

Implicațiile acestei afirmații sunt copleșitoare. Dacă înțelegerea pionierilor a fost falsă, atunci și înțelegerea sorei White, așa cum am zis, a fost falsă. Și nu avem nici o dovadă ca ea și-ar fi schimbat poziția în anii următori. Din contra, în anul 1905 ea a dat următoarea mărturie referitor la experiența pionierilor din anii de după 1844 și felul cum ajungeau la înțegerea adevărului Biblic:

  • „După trecerea timpului din 1844, noi am căutat după adevăr ca după o comoară ascunsă. M-am întâlnit cu fraţii şi am studiat şi ne-am rugat într-un mod serios. Deseori rămâneam împreună până târziu în noapte şi uneori chiar de-a lungul întregii nopţi, rugându-ne pentru lumină şi studiind Cuvântul. Iarăşi şi iarăşi aceşti fraţi se întâlneau pentru a studia Biblia, pentru a o înţelege şi pentru a fi pregătiţi să vorbească cu putere. Când, în timpul studiului, ajungeau în punctul în care spuneau: „Noi nu mai putem face nimic!”, Spiritul Domnului venea asupra mea. Eram luată în viziune şi primeam o explicaţie clară a pasajelor pe care le studiam, alături de explicaţiile referitoare la modul în care urma să lucrăm şi să învăţăm efectiv. Astfel a fost dată lumina care ne-a ajutat să înţelegem Scripturile în ceea ce-L priveşte pe Hristos, misiunea Sa şi lucrarea Sa de preoţie. Mi-a fost lămurită o linie a adevărului care se întindea de la acel timp până la momentul în care vom intra în cetatea lui Dumnezeu, iar eu am oferit şi altora instrucţiunile pe care Domnul mi le-a dat.” (Review and Herald, 5 Mai, 1905)

Observați, între subiectele asupra cărora pionierii au primit lumina este și înțelegerea „în ceea ce-L privește pe Hristos”. Cu alte cuvinte, ei au primit lumina ca să înțeleagă Scripturile referitor la persoana Mântuitorului nostru. Acest lucru este de înțeles pentru că ei nu ar fi putut construi o structura a adevărurilor Scripturii pe o temelie greșita. Adevărata temelie este Isus Hristos. Din nou, sora White spune:

  •  „Hristos, caracterul și lucrarea Sa, este centrul și circumferința întregului adevăr; El este lanțul de care sunt legate giuaverele doctrinei. În El se găsește sistemul complet al adevărului”. (Review and Herald, 15 August, 1893)

Domnul Isus Hristos este „centrul și circumferința întregului adevăr”, „lanțul de care sunt legate giuvaerele doctrinei”. În El se „găsește sistemul complet al adevărului”. Și atunci, se pune întrebarea, dacă pionierii bisericii au avut o înțelegere falsă despre identitatea și divinitatea lui Isus Hristos, cum au putut ei să lege „giuvaerele doctrinei” sau cum puteau ei să dezvolte un „sistem complet al adevărului” (Sabatul, Sanctuarul, starea morților etc.) pe un lanț sau pe un centru și o circumferință falsă? Fraților, acest lucru este imposibil.
De asemenea, în cartea „Experiențe și viziuni” la pag. 259. 260 sora White a scris următoarele:

  • „Am văzut un grup care stătea bine păzit şi ferm, care nu arunca nici măcar o privire către cei care doreau să zdruncine credinţa întemeiată a celor credincioşi. Dumnezeu S-a uitat asupra lor aprobator. Mi-au fost arătate trei trepte - prima, a doua şi cea de-a treia solie îngerească. Îngerul care mă însoţea a spus: "Vai de acela care va mişca o cărămidă sau va deranja fie şi cât un vârf de ac aceste solii. Înţelegerea adevărată a acestor mesaje este de o importanţă vitală. Destinul sufletelor atârnă de modul în care sunt primite." Am fost iarăşi purtată de-a lungul acestor solii şi am văzut cât de scump plătiseră cei din poporul lui Dumnezeu pentru experienţa lor. Ea fusese obţinută prin multă suferinţă şi conflict sever. Dumnezeu îi condusese pas cu pas, până când îi aşezase pe o platformă solidă, de neclintit. Am văzut diferite persoane apropiindu-se de platformă şi examinându-i fundaţia. Bucurându-se, unii au urcat imediat pe ea. Alţii au început să critice temelia. Doreau să se facă îmbunătăţiri, pentru că, ziceau ei, atunci ar fi fost platforma desăvârşită şi poporul mult mai fericit. Unii au coborât de pe platformă pentru a o examina şi au declarat că este aşezată greşit.”

Acest citat a fost publicat pentru prima dată în anul 1858. În acest an sora White afirma ca adventiștii au fost așezați de Dumnezeu pe o platformă solidă, de neclintit. Din nou punem întrebarea, cum putea Dumnezeu să le așeze pe o „platforma solida, de neclintit” dacă însăși temelia acestei platforme, inţelegerea persoanei Domnului Isus, a fost falsă? Cum poate o platformă să fie solidă și de neclintit cu o temelie șubredă? Acest lucru este imposibil. Citiți ce spune mai departe Ellen White. Spune că unii au început să critice temelia și au
ajuns la o concluzie ca este așezată greșit, deci falsă. Au existat și atunci dar există și astăzi oamenii din exterior dar și din interior care împlinesc aceste cuvinte.  
Înainte să mergem mai departe aș vrea numai să dau câteva citate în plus din Spiritul Profetic din care ne putem întari credința în filiația literala a Fiului lui Dumnezeu. Veți vedea că unele dintre ele sunt scrise chiar în ultimii ani ai vieții ei, ceea ce este o dovadă ca ea nu și-a schimbat credința.

  • „Scripturile arată în mod clar relaţia dintre Dumnezeu şi Hristos şi înfăţişează la fel de limpede personalitatea şi individualitatea fiecăruia... Dumnezeu este Tatăl lui Hristos, Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Mărturii vol. 8, 268, 1904)
  • „Cine este Hristos? – El este singurul Fiu născut al Dumnezeului celui viu. El este faţă de Tatăl asemenea unui cuvânt care exprimă gândul, asemenea gândului făcut auzit.” („Instructor de tineret”, 28 iunie 1894)
  • „Dacă Dumnezeu ar fi putut să schimbe legea Sa ca să-l întâlnească pe om în starea lui căzută, n-ar fi făcut El aceasta şi să-L păstreze pe singurul Său Fiu născut, în ceruri? Cu siguranţă că ar fi făcut-o. Dar pentru că legea Sa era de neschimbat, ca şi caracterul Său, El a dat pe Fiul Său, care era mai presus de lege şi una cu Sine, ca să întâmpine pedeapsa pe care dreptatea Sa o cere”. (Semnele Timpului, 25 Februarie 1897)
  •  „El era Maiestatea cerului, singurul Fiu născut al lui Dumnezeu.” (Mărturii vol. 9, 208, 1909)
  • „El era într-adevăr mai mult decât un învățător venit de la Dumnezeu; El era singurul Fiu născut al Tatălui, Cel trimis în lume că-i mântuiască pe cei care aveau să creadă în El” („Semnele Timpului”, 23 Noiembrie, 1891)
  • „Cu cât medităm mai mult asupra faptului că Hristos a devenit un copilaş pe pământ, cu atât mai minunat apare. Cum este posibil ca acest copilaş neputincios în ieslele Betleemului să fie totuși Fiul divin al lui Dumnezeu?” (Instructor de tineret, 21 Novembrie, 1895)
  • “Ce ne spune aceasta nouă? ‘Acesta este Fiul Meu prea iubit, în care Îmi găsesc plăcerea.’ Aceasta ne spune: ‘Eu, Dumnezeu, am trimes pe Fiul Meu în lumea voastra, și prin El este deschis tot cerul pentru omul căzut” („Materiale 1888”, 124)
  • „De ce cred eu în Sfânta Scriptură? Pentru că în ea am gasit glasul lui Dumnezeu vorbind sufletului meu. Noi putem să avem în noi înșine dovada că Biblia este cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu și că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Noi trebuie să fim siguri că nu urmăm niște povești născocite de iscusința omenească” (Credința prin care traiesc, 17)
  • „Hristos este Fiul lui Dumnezeu în realitate, adevăr și dragoste și este reprezentantul Tatălui, la fel cum este și reprezentantul rasei umane” (Manuscrise eliberate, vol. 14, 83)

Un alt punct la care aș vrea să ne uităm acum este cea de-a două acuzație adusă pionierilor și anume, că din cauza aceastei înțelegerii a persoanei lui Isus ei au negat divinitatea lui Isus. Din citatele prezentate mai sus s-ar putea vedea că această acuzație este falsă, dar să ne uităm la încă câteva dovezi. În primul rând este adevărat că, conform definiției divinității dată de teologii bisericii de astăzi, pionierii într-adevăr nu puteau susține divinitatea deplină a Mântuitorului nostru atâta timp când susțineau ca El a fost născut literalmente de către Tatăl. Definiția despre care vorbesc susține că o ființă divina nu poate avea un început său un sfârșit, nu poate fi nici creată nici născută sau nu poate avea o divinitate moștenită. Această definiție este în mod clar exprimată de Florin Lăiu în cartea „Trinitatea în lumina revelației” la pag. 67:  

  • „Poate Dumnezeu să producă în vreun fel pe Cineva asemenea Lui? Este posibil așa ceva? Chiar faptul că ființa produsă are un început, arată că aceasta nu poate fi Dumnezeu - Ființa fără început și fără sfârșit” (Florin Laiu, „Trinitatea în lumina revelației”, p. 67)

Dar de unde a găsit dânsul această definiție? Biblia în mod sigur nu susține așa ceva. Nici Spiritul Profetic. Este clar că este vorba despre o definiție făcută de înțelepciunea oamenească cu scopul de a defini cine poate și cine nu poate fi Dumnezeu. Totuși, pionierii noștri nu s-au ghidat după definițiile formulate de-a lungul secolelor ci, citeau Biblia și acceptau tot ce spune ea indiferent dacă cei din jur respingeau concluziile lor numindu-le erezie. În înțelegerea pionierilor, Domnul Isus a fost pe deplin o Ființă divină pentru că a fost născut din Dumnezeu și prin naștere a moștenit tot ce are Dumnezeu inclusiv divinitatea Lui. Fiul născut din Dumnezeu nu poate fi mai puțin divin decăt Tatăl Său la fel cum fiul unui om nu poate fi mai puțin uman decât tatăl său.
Să ne uităm acum la câteva exemple în această privința.
În anul 1889, biserica Metodista a publicat o carte în care se afirma ca adventiștii de ziua a șaptea învață niște erori. În mod special cartea se referea la Sabat, dar în prefața cărții autorul i-a acuzat pe adventiști că neagă divinitatea lui Isus Hristos. Este clar că autorul cărții știa foarte bine poziția anti-trinitariana a bisericii adventiste și conform învățăturii trinitariene și definiției pe care am citit-o mai sus, poziția adventistă reprezenta o negare categorică a divinității lui Isus. Ceea ce este interesant aici, este faptul că în acest timp, pionierii noștri au fost acuzați de erezie în ce priveşte subiectul divinității lui Isus, din afară bisericii, de cei pe care Biblia îi numește Babilon, dar astăzi sunt acuzați de aceiași erezie din interior, de chiar teologii bisericii pe care ei au ridicat-o. Interesant! Oare Babilonul avea dreptate când spunea că pionierii noștri sunt eretici din cauză că nu cred în divinitatea lui Isus? Oare înțelegerea despre Isus a Babilonului a fost mai corecta decât înțelegerea bisericii lui Dumnezeu? Teologii moderni ai adventismului ar dori să credem așa, dar vă rog, gândiți-vă bine.
Ca răspuns la acuzațiile din această carte a bisericii Metodiste, E.J. Waggoner a scris șase articole în numele bisericii, care au fost publicate în revista „Semnele timpului” în perioada 25 Martie - 22 Aprilie, 1889. Titlul acestor articole a fost „Divinitatea lui Isus”; chiar faptul că au fost dedicate șase articole acestui subiect al divinității lui Isus, reprezintă o dovadă că acest subiect a fost foarte important pentru pionierii noștri, dar și că nu au fost neinformați la acest subiect, așa cum cred unii astăzi.
În primul din aceste articole, Waggoner începe apărarea bisericii adventiste cu următoarele cuvinte:

  • „Dar, atunci când doctorul (Briggs, autorul cărții) afirmă că adventiștii de ziua a șaptea neagă divinitatea lui Hristos, noi știm că el scrie necugetat. Noi suntem pe deplin convinși în mintea noastră că el știe mai bine; dar fie aşa cum o fi, această declarație a fost făcută atât de des de oameni care pretind că știu ce vorbesc, încât mulți au ajuns să o creadă; și de dragul lor, cât și pentru folosul celor care nu s-au gândit la acest subiect, vrem să stabilim adevărul. Noi nu avem o teorie pe care trebuie să o susținem și de aceea, în loc de a formula teorii, vom cita pur și simplu Cuvântul lui Dumnezeu și vom accepta ceea ce spune”.

Cu aceste cuvinte începea biserica apărarea împotriva acuzației că adventiștii nu cred în divinitatea lui Isus. Waggoner este clar că autorul cărții, în acuzațiile sale, scrie în mod neglijent, necugetat. Dacă ar fi astăzi în viață, oare nu ar fi spus același lucru și despre teologii bisericii adventiste pentru aceiaşi acuzație adusă pionierilor?
Observați de asemenea cuvintele lui Waggoner: „în loc de a formula teorii, vom cita  pur și simplu Cuvântul lui Dumnezeu și vom accepta ceea ce spune”. Aceasta este tot ce trebuie să facem și noi. Noi nu trebuie să inventăm teorii și definiții, cum este definiția divinității pe care am citit-o mai sus, ci pur și simplu să citim Biblia și să acceptăm tot ce spune ea, chiar daca unele lucruri ni se par greu de crezut.  
Waggoner continua:

  • „Primul verset pe care îl cităm este un verset familiar tuturor celor care citesc Biblia, Ioan 1:1: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.” Că aceasta se referă la Hristos este evident din versetul 4: „În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. ” și versetul 14: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.”... De aici învățăm că Isus este Dumnezeu. Numai acest verset, dacă n-am avea altul, este sufficient ca să stabilim divinitatea lui Hristos, pentru că, cuvântul „divinitate” înseamnă „natura sau esența lui Dumnezeu”. Noi credem în divinitatea lui Hristos pentru că Biblia spune că Hristos este Dumnezeu.”  

Waggoner este foarte clar. Ioan 1: 1 afirmă divinitatea lui Isus. El este Dumnezeu. Dar, observați cum înțelege Waggoner  ce înseamnă a fi divin.  A fi  divin,  spune  el, înseamnă a avea natura sau esența lui Dumnezeu. Fiul, fiind născut din Dumnezeu, are natura lui Dumnezeu și de aceea este Dumnezeu. E foarte simplu și în acord cu Scriptura.
Acum, afirmând în mod categoric divinitatea lui Isus, Waggoner  totuși este atent  să  nu  depăşească  revelația Scripturii și spune:  

  • „Discutând despre egalitatea perfectă dintre Tatăl şi Fiul şi despre faptul că Isus este prin natură Dumnezeu, noi nu intenţionăm să fim înţeleşi învăţând că Tatăl nu a fost înainte de Fiul. N-ar trebui să fie necesar să apărăm acest punct de frică, că unii ar putea crede că Fiul a existat deodată cu Tatăl; totuşi unii ajung în extreme, lucru care nu adaugă nimic demnităţii lui Hristos ci mai degrabă micşorează onoarea datorată Lui, de vreme ce mulţi sunt dispusi să renunţe la tot, mai degrabă decât să accepte o teorie atât de evidentă, în armonie cu limbajul Scripturii, că Isus este singurul Fiu născut al lui Dumnezeu. El a fost născut nu creat. El este din substanţa Tatălui aşa că în natura Lui este Dumnezeu; şi de vreme ce este aşa „Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” Col 1:19 În timp ce Amândoi au aceiaşi natură, Tatăl este primul în timp. El tot aşa este mai mare prin faptul că nu are început, pe când personalitatea lui Hristos are început” („Semnele Timpului”, 8 Aprilie, 1889)

Waggoner nu vrea să fie înțeles greșit. Cu toate că afirma divinitatea deplina a Fiului, totuși aceasta nu înseamna că Tatăl nu este înainte de Fiul. A spune că ei sunt de aceiași vârsta, înseamnă a nega mărturia clară a Scripturii că Isus este Fiul lui Dumnezeu. Pentru Waggoner, faptul că Isus este Fiul lui Dumnezeu este o dovadă că personalitatea Lui are un început, un moment când a ieșit, a fost născut, din Tatăl. Pentru teologii de astăzi aceast lucru este imposibil, o erezie, dar Waggoner citește Biblia și crede numai ceea ce este scris acolo.
Să ne uităm la un an alt exemplu. În anul 1871, James White a scris un articol despre o discuție pe care o avea el, sora White și încă doi frați, cu un misionar creștin din China. Să citim descrierea fratelui White:

  • „Acest misionar părea foarte liberal în sentimentele sale fața de toți creștinii. Dar după ce ne-a examinat în legatură cu Trinitatea și a descoperit că noi nu am fost de acord cu Dumnezeul lui triunic, el a devenit serios în a denunţa Unitarianismul, care Îi ia lui Isus divinitatea Sa și Îl lasă ca un simplu om. În acest punct, în ceea ce ne privește pe noi, el se împotrivea unui om de paie... Noi nu negăm divinitatea lui Hristos. Nouă ne place să dăm credit tuturor acelor expresii puternice din Scriptură care înalţă pe Fiul lui Dumnezeu. Noi credem că El este persoana divină căruia Iehova îi adresează cuvintele: „Să facem om”. Noi nu simpatizăm cu Unitarienii care neagă divinitatea lui Hristos,  nici cu Trinitarienii care susțin că Fiul este Tatăl cel veşnic şi vorbesc aşa de mistic despre un Dumnezeu triunic. Dați Maestrului toată divinitatea cu care Îl îmbracă Sfânta Scriptura.” (Review and Herald, 6 Iunie 1871)

Acest articol de James White este important nu numai pentru că afirmă credința pionierilor în divinitatea lui Isus dar și prin faptul că sora White a fost prezentă la această discuție, dar soțul ei nu amintește de vreun dezacord între el și soția sa. De asemenea ne arată și faptul că pionierii noștri nu au fost Unitarieni așa cum sunt deseori acuzați astăzi. Unitarienii susțin că Isus este o ființă creată (de ex. Martorii lui Iehova) și de aceea resping divinitatea lui Isus. Trinitarienii, în timp ce înalță divinitatea lui Isus, resping filiația Sa literală. Adevărul este între cele două, Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, născut și nu creat și prin urmare pe deplin divin pentru că are natura divina.
Să citim un alt citat scris de Joseph H. Waggoner din anul 1884 care din nou ne va confirma credința pionierilor. El spune:

  • „Dificultatea lor (a Trinitarienilor) constă în următoarele: ei consideră negarea Trinităţii ca fiind negarea divinităţii lui Hristos. Dacă ar fi aşa, ar trebui să ne agăţăm de doctrina Trinităţii cu toate puterile; dar nu este cazul. Cei care au citit comentariile noastre asupra morţii Fiului lui Dumnezeu, ştiu că noi credem hotărât în divinitatea lui Hristos; dar nu putem accepta ideea Trinităţii după cum este susţinută de trinitarieni, fără a renunţa la ideea noastră asupra măreţiei sacrificiului făcut pentru răscumpărarea noastră. (1884, Ispăşirea în Lumina Naturii şi a Descoperirii, pag. 164, 165)

Din păcate, adevărul este că trinitarienii nu vor accepta niciodată poziția pionierilor bisericii pentru că ei nu văd o altă posibilitate. Pentru ei, așa cum spune Waggoner, a nega Trinitatea este egal cu a nega divinitatea lui Isus. De ce? Pentru că ei depind de definițiile omenești și nu de revelația Cuvântului lui Dumnezeu. Definiția lor, citată mai sus, nu permite unei ființe cu o divnitate moștenită să fie pe deplin divin. Pentru pionierii noștri și pentru urmașii lor de astăzi în acest punct, divinitatea lui Isus, nu exista nici o controversa așa cum a afirmat și James White:

  • „Adventiștii consideră divinitatea lui Hristos atât de aproape de modul în care o consideră trinitarienii, încât nu vedem nicio controversă” (Review and Herald, 12 Octombrie, 1876)

Unii interpretează aceste cuvinte a lui James White ca o apropiere și o schimbare în atitudinea sa față de Trinitate (vezi de exemplu, „Trinitatea în lumina revelației, p. 273), dar acest lucru nu este adevărat. Tot ce spune el aici este că pentru non-trinitarieni nu există nici o problemă privind divinitatea lui Isus pentru că ei cred aceasta asemenea trinitarienilor. Problema este la trinitarienii care nu pot accepta această înțelegere a pionierilor.
Să citim acum un citat de sora White scris în 1893 în Noua Zelanda. Ea spune:

  • „În această ţară, slujbaşii diferitelor confesiuni spun cele mai nerușinate minciuni la adunările lor, legat de activitatea noastră şi de poporul nostru. Oricare raport fals ar fi fost început, a fost transmis de către cei care se opun adevărului şi este repetat de la biserică la biserică şi de la comunitate la comunitate... De exemplu, s-a făcut un efort de a obţine utilizarea sălii unui sat aflat la patru mile de Hastings, unde unii din lucratori noștri au plănuit să prezinte evanghelia la oameni; dar ei nu au reuşit să obţină sala, deoarece un învățător de acolo s-a opus adevărului şi a declarat  oamenilor că adventiștii de ziua a șaptea nu cred în divinitatea lui Hristos. Acest om, posibil să nu fi ştiut care este credința noastră în acel punct, dar n- a fost lăsat în ignoranţă. El a fost informat că nu există un popor de pe pământ care susține mai ferm adevărul despre pre-existența lui Hristos decât adventiștii de ziua a şaptea. Dar ni s-a răspuns că ei nu doresc ca doctrinele adventiștilor de ziua a șaptea să fie promulgate în această comunitate. Deci, uşa a fost închisă.” (Review and Herald, 5 Decembrie, 1893)

Aici sora White afirma în mod clar că înțelegerea bisericii din acest timp asupra divinității lui Isus a fost corectă și că acuzațiile aduse adventiștilor de către diferitele biserici trinitariene au fost false. În anul 1893 adventiștii credeau în divinitatea și pre-existența lui Isus Hristos, spune profetul.
La sfârșitul acestui articol, ne vom uita la încă o reprezentare greșita a adevărului că Domnul Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu. M-a refer la acuzația ca această credința în filiația literală a lui Isus Îl face pe Mântuitorul nostru să fie inferior Tatălui. Un exemplu a acestei acuzații îl putem citi în cartea „Trinitatea în lumina revelației”, la pag. 123:

  • „Concepţia despre Hristos, prezentată în acei ani de autorii adventişti, era aceea că a fost un timp când Hristos nu a existat, că divinitatea Sa este o divinitate moştenită şi că El este, prin urmare, inferior Tatălui”.

Deasemenea și la pagina 133:

  • „Antitrinitarianismul din acea vreme se baza pe trei idei principale... Hristos a primit divinitatea de la Tatăl şi era, prin urmare, inferior Lui.”

Ideea este clară, dacă cineva primește ceva de la altă persoană, aceasta înseamnă că cel care primește este inferior  faţă de cel de la care a primit. Acum, nu voi face nimic mai mult decât a făcut Waggoner și anume, nu voi apăra o teorie bazată pe înțelepciunea omenească ci, voi cita Cuvântul inspirației; să credem ceea ce Dumnezeu ne spune și nu omul.
În primul rând, să fie clar, Isus este egal cu Tatăl. Acest lucru nu poate fi negat pentru că, chiar Cuvântul lui Dumnezeu îl susține dar, întrebarea este, în ce sens este egal? Să citim ce ne spune Spiritul Profetic în „Istoria mântuirii” la pag. 14:

  • „Marele Creator a convocat întreaga oştire cerească pentru ca, în prezenţa tuturor îngerilor, să-I acorde onoare deosebită Fiului Său. Fiul a fost aşezat pe tron cu Tatăl şi mulţimea cerească a îngerilor sfinţi era adunată în jurul Lor. Tatăl a făcut cunoscut faptul că El Însuşi a rânduit ca Hristos, Fiul Său, să fie egal cu El aşa încât, oriunde era prezenţa Fiului, să fie ca propria Lui prezenţă. Cuvântul Fiului trebuia să fie ascultat la fel ca şi cuvântul Tatălui. El L-a investit pe Fiul Său cu autoritate să conducă oastea cerească.” (Istoria mântuirii, 14)

Fraților, să citim și să credem ceea ce „stă scris”. Dați la o parte teoriile omenești care nu au suportul Cuvântului inspirat al lui Dumnezeu. Spiritul Profetic ne spune foarte clar că Isus este egal cu Tatăl dar, atenție, aceasta este pentru că a fost voia Tatălui să fie în felul acesta. Ea spune că Tatăl a rânduit că Fiul să fie egal cu El Însuși. Aici avem încă un argument în plus că Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu și nu un Dumnezeu co-egal și co-etern cu Tatăl care numai pretinde sau joacă un rol de fiu.  
Să citim încă câteva citate ca adevărul să fie clar stabilit:

  •  „Dumnezeu este Tatăl lui Hristos; Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Lui Hristos I s-a dat o poziţie proslăvită. El a fost făcut egal cu Tatăl. Toate gândurile lui Dumnezeu sunt descoperite Fiului Său.” (Mărturii vol. 8, 268)
  • „Unii dintre îngeri simpatizau cu Satana în răzvrătirea lui, iar alţii susţineau cinstea şi înţelepciunea lui Dumnezeu pentru faptul că dăduse autoritate Fiului Său. Între îngeri s-a făcut dezbinare. Satana şi simpatizanţii lui se luptau să preschimbe modul de conducere al lui Dumnezeu. Doreau să cerceteze înţelepciunea de nepătruns a lui Dumnezeu şi să pătrundă motivul pentru care Isus fusese înălţat şi înzestrat cu conducere şi putere nelimitată. Ei s-au răzvrătit împotriva autorităţii Fiului.” (Experiențe și viziuni, 145)
  • „Marele nostru Exemplu a fost înălţat la a fi egal cu Dumnezeu.” („Mărturii” vol. 2, 426)

Din nou și din nou avem aceiași idee. De fapt, în toate scrierile ei, nu există nici un citat în care sora White să spună că Fiul este egal cu Tatăl în mod inerent, ci totdeaună ea afirmă că El a fost înălțat la această poziție de către Tatăl Său.
Acum, un lucru foarte important. Am văzut clar învățătura Spiritului Profetic că lui Isus i-a fost dată autoritate egală cu autoritatea Tatălui în privința conducerii oştilor cerești și de asemenea i-a fost dat dreptul de a participa în sfaturile și planurile Tatălui. Fiul a fost făcut egal cu Tatăl. Dar totuși, Biblia ne descopera că, chiar și având această egalitate cu Tatăl, totuși Fiul se supune Tatălui.  
Acest lucru se vede clar în Evrei 1: 9 unde citim:  

  • „Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea: de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.”  

Observați aici, cu toate că Tatăl Îl numește pe Fiul Său „Dumnezeu”, totuși pe Sine se numește Dumnezeul Lui ceea ce arată că El este deasupra Fiului Său.
Același adevăr îl putem vedea și în 1 Corinteni 15: 27,28:  

  • „Dumnezeu, în adevăr, „a pus totul sub picioarele Lui”. Dar când zice că totul I-a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I-a supus totul. Şi când toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.”

Și aceste versete sunt foarte, foarte clare. Ni se spune ca Tatăl a supus Fiului toate lucrurile în afară de Sine Însuși. Tatăl nu se va supune niciodată Fiului ci Fiul se va supune Tatălui pentru întreaga veșnicie.
Acum să vedem din câteva citate dacă Spiritul Profetic susține ceea ce am văzut din Scriptura. Există o ierarhie în cer cu un singur Conducator suprem, o singura autoritate supremă și dacă Fiul se supune Tatălui? În primul rând, citim ce spune Ellen White despre Tatăl:

  • „Dumnezeu este conducătorul moral la fel ca şi un Tată. El este Legiuitorul” (Manuscrise eliberate, vol. 12, 208)
  • „Dumnezeu este marele “Eu Sunt”, izvorul fiinţei, centrul autorităţii și puterii” (Viaţa lui Pavel, pag. 296)
  • „El, care a putut să influenţeze îngerii lui Dumnezeu împotriva Conducătorului lor Suprem şi împotriva Fiului Său, comandantul lor iubit, şi să atragă simpatia lor către sine, este capabil de orice înşelăciune.” (Review and Herald, 18 august; 1874)
  • „Ca Iehova, Conducătorul suprem, Dumnezeu nu putea personal să comunice cu omul pacatos, dar El a iubit lumea aşa de mult că L-a trimis pe Isus în lumea noastră ca o descoperire a Lui Însuşi” (Manuscrise eliberate, vol. 9, 122)
  • „El (Dumnezeu) este descoperit ca Monarhul universului, gata sa-Şi întemeieze împărăţia Sa veşnică – Cel Îmbătrânit de zile, Dumnezeul cel viu, Izvorul întregii înţelepciuni, Conducatorul prezentului, Descoperitorul viitorului” (Manuscrise eliberate vol. 16, pag. 333)

Toate aceste citate ne spun că Dumnezeu Tatăl este „Conducătorul moral”, „Legiutorul”, „Izvorul ființei”, „centrul autorității și puterii”, „Conducătorul Suprem”, „Monarhul universului” etc. Aceasta înseamnă că El este autoritatea supremă în univers.
Acum să citim ce spune E. G. White despre Fiul :

  • „Hristos este exemplul nostru. El era imediat după Dumnezeu în curţile cereşti. Dar El a venit pe acest pământ pentru a trăi printre oameni.” („Notebook Leaflets from the Elmshaven Library,” vol. 1, pag. 114, 115, 1902)
  • “Fiul lui Dumnezeu a fost următorul cu autoritate după marele Legiuitor. El știa că numai viața Lui putea răscumpăra pe om”. (Review and Herald, 17 decembrie; 1872)
  • „În mod deosebit Fiul trebuia să lucreze în unire cu Tatăl în planul de creaţiune a pământului şi a fiecărei vieţuitoare care avea să existe pe pământ. Fiul avea să îndeplinească voia şi planurile Tatălui, dar fără a face nimic de unul singur. Voia Tatălui avea să fie împlinită în El.” (Istoria mântuirii, 14)

Aceste citate sunt suficiente pentru a arăta că Fiul a fost următorul după Dumnezeu. El nu este co-egal cu Dumnezeu în sensul în care învața doctrina Trinității. În tot ceea ce face Fiul, face numai voia Tatălui Său.
Acum, înseamnă această subordonare din partea Fiului ca este inferior Tatălui? Acesta depinde de cum înțelegem cuvintele „egal” și „inferior”. Am văzut mai sus că, pentru trinitarienii de astăzi, a primi ceva de la cineva înseamnă a fi inferior de cel de la care primești. Această concepție vine din definirea egalității din punct de vedere al lumii după care totul se bazează pe putere și abilitate. După această înţelegere, Fiul trebuie să fie inferior dacă are o divinitate moștenită.
Totuși, Biblia ne prezinta o altă concepție despre egalitate care este cu totul opusă concepţiei acestei lumi. Găsim această concepție în raportul creațiunii. În Geneza 2: 7 citim despre modul în care a fost creat primul om:

  • „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viață, și omul s-a făcut astfel un suflet viu.”  

Deci, Dumnezeu a creat pe om din țărâna pământului, i-a suflat viață și omul a devenit o ființă vie. Dar câți oamenii au fost creați în felul acesta? Unul singur, Adam. Eva a fost creată într-un mod cu totul diferit decât a fost creat Adam și despre acesta citim în Geneza 2: 21-24:

  • „Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la om. Și omul a zis: ”Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ”femeie” pentru că a fost luată din om.” De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup.”

Acum, conform revelației, de unde a venit tot ce avea Eva? E clar, din Adam, pentru că spune: „os din oasele mele și carne din carnea mea”. Un alt lucru, Eva a fost creată puțin mai târziu decât Adam, ceea ce înseamna că nu a fost de aceiași vârsta cu el. În sfârșit, Biblia ne spune că ei doi au fost făcuți să fie „un singur trup”. Aceasta expresie înseamnă ca au fost făcuți să fie egali. Dar, din punctul de vedere al Trinității pe care lam citit mai sus, acest lucru era imposibil. După acest concept, Eva ar trebuit să fie inferioară fața de Adam, pentru că nu avea aceiași vârsta și pentru că a primit (moștenit) tot ce are de la Adam. Chiar și şi în ceea ce priveşte puterea a fost mai slabă decât el. Iată cum Spiritul Profetic afirma că Eva a fost creată să fie egală cu bărbatul ei:

  • „Eva a fost creată dintr-o coastă luată de la Adam, aceasta însemnând că ea nu trebuia să-l controleze, să-l stăpânească pe el, care era capul, dar nici să fie călcată în picioare ca fiind inferioară, ci să stea lângă el ca fiind egali, să fie iubită şi ocrotită de el. O parte din om, oase din oasele lui şi carne din carnea lui, ea era cel de-al doilea eu al său, înfăţişând strânsa unire şi ataşamentul plin de afecţiune ce trebuie să existe în această legătură.” (Patriarhi și profeți, 46)

Acum, citiți cu mare atenție! Eva a fost creată ca să fie egală cu Adam, dar totuși despre Adam se spune că el era capul, adică conducatorul. Ce înseamnă aceasta? Cum poate să fie egali și totuși unul să fie cap? Este simplu, Eva avea să fie un ajutor potrivit pentru bărbat, să fie cel de-al doilea eu al său, să fie egală în toate dar în același timp să recunoască faptul că a primit toate lucrurile de la bărbatul ei. Cu alte cuvinte, supunerea Evei trebuia să fie o supunere de bună voie, din recunoștință și dragoste. Este o supunere bazată pe relație.  
Acum, Adam și Eva au fost creați după chipul și asemanarea Tatălui și a Fiului. Tatăl este reprezentat de Adam și Fiul este reprezentat de Eva. Așa cum Eva a fost făcută să fie cel de-al doilea eu al lui Adam, la fel și Fiul a fost născut să fie cel de-al doilea eu al lui Dumnezeu. Fiul a fost rânduit să fie egal cu Tatăl Său dar, în același timp, recunoscând faptul ca tot ceea ce are, are datorită Tatăl Său, de bună voie, plin de recunoștință și dragoste Fiul se supune Tatălui Său. Aceasta nu este pentru că este inferior ci este o supunere datorită relației pe care o au că Tată - Fiu.   
În sfârșit, aș vrea să citesc pe Ellen White unde afirma în mod categoric faptul că, așa cum Eva a primit totul de la Adam, tot așa și Fiul a primit totul de la Dumnezeu:

  • „Domnul Hristos a primit toate lucrurile de la Dumnezeu, însă El a primit ca să dea. Tot aşa procedează El şi în curţile cereşti, în slujirea Sa pentru toate fiinţele create: prin Fiul iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi şi tot prin Fiul revine, printr-o slujire voioasă şi de proslăvire, în valuri de iubire la Marele Izvor al tuturor. Şi astfel, prin Hristos, circuitul binefacerilor este complet, reprezentând caracterul Marelui Dătător, legea vieţii.” (Hristos lumina lumii, 21)

Acest adevăr a fost înțeles și de către ceilalți pionieri ai bisericii noastre, ceea ce putem vedea din următorul citat de James White:

  • „Tatăl a fost mai mare decât Fiul în sensul ca a fost primul. Fiul a fost egal cu Tatăl în sensul ca a primit toate de la Tatăl” (Review and Herald, 4 Ianuarie, 1881).

De aceea fraților, nu vă lăsați înșelați, Isus este cu adevărat FIUL LUI DUMNEZEU!