Gânduri despre Dumnezeire

Postat Feb 29, 2016 de Dejan Andov În interior Diferite Accesări: 505

                                                             Gânduri despre Dumnezeire  
                                                                           


Punctul nr. 2 din principiile de credința a Bisericii AZȘ definește doctrina trinității în felul următor:

 

  • „Adventiştii de ziua a şaptea cred că există un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt, o unitate a trei Persoane coexistînd din veşnicie”.

Mulți membri ai bisericii cred că prin expresia „trei Persoane” sunt definiţi trei indivizi separați, co-egali și co-eterni și prin urmare, susțin că trinitatatea adventistă este diferită de cea a catolicilor sau a protestanților, care, în general, susțin că cele trei persoane sunt de fapt trei părți distincte dintr-o singură entitate sau substanța.  Oare este chiar așa? Cum definesc teologii bisericii AZȘ expresia „trei persoane”?
Răspusul la această întrebare îl putem găsi în lecțiunea Școlii de Sabat din 30 Octombrie, 1998. Vă amintesc că aceste lecțiuni nu reprezintă opinia personală a autorului, ci reprezintă poziția oficială a bisericii. În lecțiunea respectivă citim următoarele cuvinte:

  • „Cuvȃntul “persoane” folosit ȋn titlul lecţiunii de astăzi, trebuie ȋnţeles ȋntr-un sens teologic. Dacă echivalăm personalitatea umană cu Dumnezeu, am spune că trei persoane ȋnseamnă trei indivizi. Dar atunci am avea trei dumnezei, sau triteism. Dar creștinismul istoric a dat cuvȃntului “persoane”, atunci cȃnd este cu referire la Dumnezeu, o ȋnsemnătate specială: o auto-distincţie personală, care dă un caracter distinctiv ȋn Persoanele Dumnezeirii, fără a distruge conceptul de unitate. Această idee nu este ușor de ȋnţeles sau de explicat! Este parte din misterul Dumnezeirii.” (Sabbath School Lesson Quarterly, 4th Quarter 1998, Lesson 3, October 12th ‘Father, Son, and Holy Spirit’)

Dragi frați și surori, ați înțeles ce spune aici? Ni se spune că, atunci când afirmăm că în Dumnezeu sunt trei persoane, dacă prin expresia „trei persoane” înțelegem „trei indivizi”, așa cum înțeleg mulți membri laici ai bisericii AZȘ, atunci vom avea trei dumnezei sau triteism, ceea ce înseamnă credința în trei dumnezei. De aceea, ni se spune că în doctrina trinității, cuvântului „persoană” i s-a dat un alt înțeles decât cel obișnuit și anume de a face o auto-distincție între cei trei membrii ai trinității fără a distruge unitatea lor. Cu alte cuvinte, ca să fie trei persoane și totuși un singur Dumnezeu, aceste persoane trebuie să fie unite inseparabil într-o singură substanță, într-un singur individ sau o singură ființă. Aceasta înseamnă că, după această înțelegere, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt trei ființe separate, ci o singură ființă care posedă trei părți distincte. Aceasta este ceea ce se învață în mod oficial în Biserica AZȘ astăzi.
Dar, această lecțiune nu este singurul loc în care găsim această idee. De exemplu, o găsim foarte bine descrisă de Max Hatton, un pastor și teolog al bisericii AZȘ din Australia și autorul a mai multor cărți despre trinitate care sunt publicate și distribuite oficial de către biserica. El spune:

  • „În acest moment, ar fi potrivit pentru mine să fac cȃteva comentarii cu privire la cuvȃntul “persoană”. Este un fapt de netăgăduit că atunci cȃnd vorbim despre Dumnezeu, suntem obligaţi să folosim limbajul uman. De asemenea, trebuie să recunoaștem că limbajul uman nu este tocmai adecvat pentru a-L descrie pe Dumnezeu. Sunt trei care sunt Dumnezeu și cȃnd vrem să ne referim la ei devenim oarecum confuzi. Spunem: „Ei sunt...?”. Pare cel mai potrivit să spunem ”persoane”, dar cuvȃntul nu este tocmai adecvat, pentru că ei nu sunt ca oricare alte persoane din cȃmpul experienţei noatre. Cred că a fost Sf. Augustin care a spus ceva de genul: „Noi spunem persoane nu pentru că dorim să spunem astfel, dar altfel am fi aduși la tăcere”. Max Hatton, The Trinity Doctrine for SDA/s p. 42, citește Aici)

Ați prins idea? Max Hatton spune că trinitarieni folosesc cuvântul „persoană” pentru că nu au un alt cuvânt mai bun pentru a exprima ideea, dar acest cuvânt în trinitate nu înseamnă ceea ce oamenii înțeleg de obicei. Cu alte cuvinte, cele trei persoane ale trinității nu sunt trei ființe separate ci cele trei persoane sunt trei manifestări ale unei singure fiinţe care este numită Trinitate. El face acest lucru clar în următorul citat:

  • „Următoarea definiție este probabil cea mai simplă definiţie a trinităţii pe care am văzut-o: ȋnlăuntrul unei singure Fiinţe care este Dumnezeu, există veșnic trei persoane co-egale și co-eterne, numite Tatăl, Fiul și Duhul Sfȃnt.” (Max Hatton, The Trinity Doctrine for SDA/s p. 5)

Următorul exemplu ai acestei teologii îl găsim la Raoul Dederen, professor universitar în teologie sistematică la seminarul teologic AZȘ din cadrul universității Andrews. În cartea „Trinitatea în lumina revelației”, pag. 115 găsim următorul citat:  

  • „Cuvântul „persoană” este, şi el, un mod rudimentar de a exprima realitatea. Tocmai aici, mai mult decât în alt aspect al teologiei, ni se reaminteşte caracterul pur ipotetic al speculaţiilor noastre. Aşadar, trebuie să mărturisim că Trinitatea reprezintă un singur Dumnezeu indivizibil şi că distincţiile dintre Persoane nu distrug unitatea divină. Această unitate a lui Dumnezeu este exprimată atunci când spunem că El este de o singură substanţă. Cu toate acestea, în unitatea divină există trei Persoane coeterne şi coegale, care, deşi distincte, sunt Un singur Dumnezeu indivizibil şi demn de veneraţie. Aceasta este doctrina Scripturii.” (Trinitatea în lumina revelației, 115)

Un alt exemplu asemănator avem și în următorul citat de Richard Rice, professor de teologie la universitatea AZȘ din Loma Linda. El spune:

  • „Pentru că „persoană” ȋnseamnă ceva diferit acum, unele analogii familiare referitoare la Dumnezeu se rup (se distrug) destul de repede. Noi nu putem, de exemplu, să ne gȃndim la Dumnezeu ca la o familie de trei, sau ca la un comitet care votează ȋn unanimitate ȋntotdeauna. Aceasta desparte persoanele și compromite unitatea lui Dumnezeu.” (Richard Rice, The Reign of God, An Introduction to Christian Theology from a Seventh-day Adventist Perspective’, page 92, 'A constructive proposal', 1985)

Din nou avem o gândire tipic trinitariană care susține că cele trei persoane ale Dumnezeirii nu sunt trei ființe separate unite ca o familie așa cum de obicei ne gândim când ne referim la trei persoane, pentru că dacă ar fi așa, aceasta ar distruge unicitatea lui Dumnezeu. De aceea persoanele Dumnezeirii trebuie să fie legate inseparabil între ele într-o singură entitate.
Să vedem un alt exemplu. Este vorba despre un citat scris de un membru al Institutul de cercetare Biblica al Conferinței Generale și publicat în revista oficiala a acestui institut:  

  • „Există doar un singur Dumnezeu (Deut 6:4), totuși Tatăl, Fiul, Duhul Sfȃnt sunt cu toţii numiti Dumnezeu. (Mat 27:46, Ioan 20:28, Fapte 5:3-4). ȋn consecinţă, noi nu ne ȋnchinăm la trei Dumnezei, ci la un singur Dumnezeu care Se descoperă ȋn și consistă din trei „persoane”. Cele trei persoane ȋmpărtășesc o natură indivizibilă. Fiecare persoană a Dumnezeirii este, prin natură și esenţă Dumnezeu și plinătatea Dumnezeirii locuiește ȋn fiecare dintre ei. Pe de altă parte, fiecare persoană a Dumnezeirii este conectată inseparabil la celelalte două... Noi nu credem ȋn trei Dumnezei ci ȋntr-un singur Dumnezeu ȋn trei persoane. Aceste trei personalităţi sunt parte a unei substanţe. În unitatea divină, există trei persoane co-eterne si co-egale, care, deși distincte, sunt un singur Dumnezeu indivizibil. Acest concept despre Dumnezeu depășește experiențele și intelectul nostru.” (Ekkehardt Mueller, Biblical Research Institute, Reflections newsletter, July 2008, Page 8, ‘Scripture Applied, - A Bible Study’)

În sfârșit, am găsit acest concept, de asemenea, și la autori din Romania, cum este de exemplu Aron Moldovan într-o carte recenta a dânsului:

  • „Așadar, Dumnezeu este o Ființă pluripersonala, formată din trei Persoane, având aceeași natură, strâns unite în natură, scopuri și caracter, nelimitate în putere și măreție” (Nici la dreapta nici la stânga, 50)

Acum, după ce am văzut învățăturile care ni se prezintă la cel mai înalt nivel al bisericii AZȘ, ceea ce ne interesează pe noi este dacă aceste idei sunt de acord cu Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Să ne amintim de sfatul sorei White cu privire la acceptarea diferitelor învățături:

  • „Cuvântul lui Dumnezeu trebuie recunoscut mai presus de toate legiuirile omenesti. Un "așa zice Domnul" nu trebuie dat la o parte pentru un "așa zice biserica" sau un "așa zice statul". Cununa lui Hristos trebuie să fie înălţată mai presus de diademele potentaţilor pământului.” AA 69
  • „Înainte de a primi orice învăţăturã sau precept, trebuie să cerem un clar "Aşa zice Domnul" în sprijinul ei.” (Tragedia Veacurilor, 595)

Deci, pentru noi singură autoritate este Cuvântul lui Dumnezeu și nu ce spune biserica sau ce spune un anumit teolog. Având acest lucru în vedere, să vedem acum ce a scris sora White despre Tatăl și Fiul în anul 1897:

  • „Din veşnicie a existat o unitate deplină între Tatăl şi Fiul. Ei erau doi, totuşi aproape să fie identici; doi în individualitate, totuşi una în spirit, inimă şi caracter.” (Instructorul tineretului, 16 decembrie, 1897)

Citiți cu atenție! Sora White afirmă în mod clar că Tatăl și Fiul sunt două ființe individuale care sunt una în spirit, inimă și caracter. Ei nu sunt două părți ale unei singure ființe pluripersonale așa cum am citit în declarațiile teologilor bisericii AZȘ mai sus. Puteți observa diferența?  
Să citim o altă mărturie din 1905:

  • „În aceste versete din Scriptură (Ioan 1:1-4, 14-16, 3:34-36) despre Dumnezeu si Hristos se vorbește ca despre două personalităţi distincte, fiecare actionȃnd ȋn individualitatea lui proprie.” (Mănuscrise eliberate, 760)

De asemenea, în Mărturii vol. 8 citim:

  • „Scripturile arată în mod lămurit legătura dintre Dumnezeu şi Hristos şi înfăţişează cât se poate de limpede personalitatea şi individualitatea fiecăruia... Dumnezeu este Tatal lui Hristos; Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” (Mărturii vol. 8, 268).

Din aceste citate este clar că Ellen White descria pe Tatăl și pe Fiul ca fiind două Ființe sau doi Indivizi separați și nu două „persoane” unite ale unei ființe numită Trinitate. Este semnificativ și faptul că în aceste citate ea nu include pe Duhul Sfânt.
Acum, că să nu fim înțeleși greșit, este adevărat că Tatăl și Fiul împărtașesc o singură natură (substanță) și o singură viață dar aceasta nu este pentru că ei fac parte dintr-o singură ființă ci pentru că ei sunt un Tată literal și un Fiu literal. Fiul fiind născut din Tatăl a moștenit natură și viață Tatălui Său. După ce s-a născut, Fiul co-există cu Tatăl ca o Ființă separată de El în timp ce împărtașește natura și viața Lui.  
Iată trei citate ale Spiritului Profetic care spun acest lucru:

  • „Evreii n-au mai auzit asemenea cuvinte de pe buze omenești, o influenţă convingătoare le-a ȋnsoţit, pentru că părea că divinitatea a străfulgerat prin umanitate după cum a spus Isus ”eu si Tatăl una suntem”. Cuvintele lui Hristos erau pline de semnificaţii profunde cȃnd a scos ȋn evidenţă afirmaţia că El și Tatăl erau de o singură substanţă, posedȃnd aceleași atribute.” (ST, November 27, 1893)

De asemenea:

  • „Tatăl a trimis pe Fiul Său să transmită propria Lui viaţă umanităţii. Hristos declară, „Eu trăiesc prin Tatăl”, viaţa Mea și a Lui fiind una și aceiași.” (Home Missionary, 1st June 1897)

Următorul citat confirmă că Domnul Isus a primit toate lucrurile de la Tatăl Său, inclusiv viață:

  • „Domnul Hristos a primit toate lucrurile de la Dumnezeu, însă El a primit ca să dea. Tot aşa procedează El şi în curţile cereşti, în slujirea Sa pentru toate fiinţele create: prin Fiul iubit, viaţa Tatălui se revarsă peste toţi şi tot prin Fiul revine, printr-o slujire voioasă şi de proslăvire, în valuri de iubire la Marele Izvor al tuturor. Şi astfel, prin Hristos, circuitul binefacerilor este complet, reprezentând caracterul Marelui Dătător, legea vieţii.” (DA 21)

Aceste citate confirmă faptul ca Isus este cu adevărat singurul Fiu născut al lui Dumnezeu; altfel nu ar avea cum să aibă același natura și viața. Acest lucru este foarte clar din Evrei 1, 3 unde despre Fiul citim că este „imaginea exactă a persoanei Lui (Dumnezeu)”  
Expresia „imaginea exactă” înseamnă „o copie exactă” ceea ce implică existență unui original care, bineînțeles, este Dumnezeu Tatăl. În mod normal, fiecare fiu este într-o masură mai mare sau mai mica, o reproducere și o imagine a tatălui său și pentru că la Dumnezeu nu există o imperfecțiune, Fiul lui Dumnezeu este o reproducere exactă (perfectă) a persoanei Tatălui Său și de aceea pe deplin autorizat să-L reprezinte în fața întregii creațiuni.  
Este interesant că unii dintre teologii AZȘ resping în mod deschis aceste afirmații ale sorei White pentru că nu se potrivesc cu ideile lor despre Dumnezeu. Să citim ce spune Max Hatton pe care l-am amintit mai sus:

  • „Faptul că d-na White spune că a văzut ȋn viziune că Isus și Tatăl sunt indivizi pe deplin separate, nu se potrivește cu conceptul trinitarian găsit ȋn Scriptură”. (Max Hatton „Ellen White and the Trinity Doctrine”, 8 citește Aici)

Acest om, spre deosebire de alți, este cel puțin sincer și recunoaște în mod deschis că scrierile lui Ellen White nu se potrivesc cu doctrina trinității. Din păcate, puțini sunt cei care fac acest lucru.
Acum, dacă cele trei persoane ale trinității formează un singur individ indivizibil și o singură substanță indivizibilă, atunci în mod logic ar trebui să concludem că cea de-a doua persoană de fapt nu a parasit cerul când a venit și s-a născut ca om pe pământ. Citim acest lucru clar exprimat de un preot Ortodox:  

  • „Noi păstrăm mai degrabă invariabilitatea Dumnezeirii( simplitatea si unitatea ei), ȋn sensul că nici o acţiune nu poate conduce la o schimbare ontologică;  și anume, ȋn acest caz, Cuvȃntul, o  osia (substanţă) cu Tatăl și Spiritul, niciodată nu părăsește poziţia lȃngă Tatăl, chiar și atunci cȃnd El se unește cu natura noastră umană ȋn ȋntrupare.” (Email, Father Gregory Hallam, Orthodox Priest, to Terry Hill, 16th May 2007)

Personal am auzit acest concept exprimat și de unii adventiștii ceea ce este logic în cazul dacă Tatăl și Fiul sunt două părți a unei singure ființe indivizibile.  
 Dar iată ce spune Spiritul Profetic:

  • „Hristos a lăsat cerul şi a plecat de la sânul Tatălui Său pentru a veni într-o lume pierdută, neprietenoasă, pentru a-i salva pe aceia care aveau să dorească să fie salvaţi. S-a autoexilat departe de Tatăl Său şi a schimbat tovărăşia curată a îngerilor pentru aceea a oamenilor căzuţi, toţi infectaţi de păcat.” (Mărturii vol. 3, 190)
  • „Isus a părăsit cerul și a venit în lumea noastră pentru a salva suflete.” (RH, December 8, 1885)

Aici vedem că Ellen White învăța că Isus a părăsit cerul ca să vină la noi pentru a ne mântui. Atunci când El a umblat pe pământul nostru, prezența Lui lipsea în cer  ceea ce din nou dovedește că Tatăl și Fiul sunt două Ființe separate.  
În sfârșit, după ce am văzut teoriile care se prezintă astăzi poporului advent, să citim o profeție din Spiritul Profetic prin care Dumnezeu ne-a spus că acest lucru se va întâmpla în biserica. Ellen White a spus:

  • „Și cu adevărat, părtășia noastră este cu Tatăl și cu Fiul Său Isus Hristos.” Peste tot ȋn Scriptură, despre Tatăl si Fiul se vorbește ca fiind două personaje distincte. Veţi auzi oameni care se străduiesc să-L facă pe Fiul lui Dumnezeu o nefiinţă. El și Tatăl sunt una, dar sunt două personaje. Păreri greșite cu privire la aceasta se infiltrează și noi o să trebuiască să le ȋntȃmpinăm.” (RH, July 13,1905)

Deci, sora White în mod clar ne spune ca Tatăl și Fiul sunt două Ființe separate dar ne avertizează ca anumiți oameni caută să facă din Fiul lui Dumnezeu neființă și ne spune că învățături greșite în această privință se infiltrează în biserică. Acest citat este scris în 1905. Astăzi suntem martori la împlinirea acestei profeții așa cum putem vedea din citatele pe care le-am citit la începutul acestui articol. Ceea ce este surprinzator pentru mulți, aceste idei greșite nu vin din afară sau de la unii membri necunoscuți ci chiar de la teologii cei mai de seamă și membrii Conferinței Generale a bisericii. Din păcate, mulți sunt nepregătiți de a întâmpina aceste „păreri greșite” care sunt de fapt „omega ereziilor mortale” despre care a vorbit sora White în mai multe ocazii.
În sfârșit, iată încă un citat care deasemenea este o profeție despre timpul nostru:

  • „Speculaţii cu privire la Persoana lui DumnezeuCunoştinţa ta cu privire la Dumnezeu şi caracterul Său a scăzut de când ai început să teoretizezi în ce priveşte natura şi prerogativele Sale. Biserica este angajată acum într-o luptă care va creşte în intensitate chiar în acel punct în care ai fost condus greşit. Nici un stâlp al credinţei noastre din adevărul descoperit nu trebuie înlocuit prin teorii noi şi închipuite. Adevărul ne-a fost dat clar. Sub călăuzirea lui Dumnezeu, au fost pregătite cărţi care proclamă, cu claritate, adevărul pentru acest timp. Dacă nu credeţi în aceste dovezi, nu veţi crede nici dacă ar învia cineva din morţi. Trebuie să faceţi o lucrare deplină în vederea pocăinţei. Veniţi înaintea lui Dumnezeu cu umilinţă şi căinţă. Trebuie ca lucrarea să se desfăşoare în armonie în poporul lui Dumnezeu. Noi trebuie să ştim cine va urma lumina. "Dacă Domnul este Dumnezeu, mergeţi după El; dacă este Baal, mergeţi după el. " (Scrisoarea 247, 1903)

Acest citat era adresat doctorului Kellogg și aici sora White ne descoperă că, controversa care a început în 1903 cu privire la personalitatea lui Dumnezeu va crește în intensitate. Singură aparare a noastră este adevărul care ne-a fost dat de Dumnezeu în primii ani ai mișcării advente în care nu exista loc pentru asemenea speculații cu privire la Dumnezeu. Dumnezeu să ne ajută să ne întoarcem la acest adevăr și să apărăm stâlpii al credinței noastre. Amin